Fantana dintre plopi

Atmosfera plina de emotie si de fiori pluteste printre oaspetii hanului, deoarece povestitorul mos Leonte reusise sa-i impresioneze puternic cu povestea balaurului. In lumina "soarelui auriu" care stralucea intr-o "liniste ca din veacuri", oaspetii de la hanul Ancutei zaresc pe drumul pustiu un calaret care poposeste si el la han. Cu "obrazul smad, cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, cu nas vulturesc si sprancene intunecoase", barbatul avea o infatisare stranie mai ales din cauza ochiului drept care statea "stans si inchis". Comisul Ionita,personaj comun tuturor povestirilor din volum, il intampina cu bucurie, recunoscand in drumetul singuratic pe Neculai Isac, "capitan de mazali". Ancuta o auzise pe mama ei vorbind despre acest capitan, pe care "erau sa-l omoare niste tigani", o "poveste infricosata", pe care nu o mai tinea minte.

    Ritualul ce se desfssoara la hanul Ancutei este acelasi in cele noua povestiri: Ancuta ii aduce oaspetelui "un cofaiel plin" si o "ulcica noua", Lautarii venisera mai aproape, "sunand din strune", iar comisul Ionita il invita "sa cinstim cu domnia ta o ulcica de vin nou" si-l roaga sa le povesteasca "intamplarea de dernult". Neculai Isac accepta sa bea vinul, care este bun in tovarasie, numai "dragostea cere singuratate". Perspectiva narativa este aceea de narator-personaj, deoarece el se afla in centrul evenimentelor, lui i se intamplase nenorocirea de a-si pierde un ochi. Actiunea scoate in evidenta nu atat personajul, ci mai ales situatia si intamplarile narate la persoana I.
Povestirea capitanului Isac este o idila, iar intamplarile avusesera loc in tinerete, cu douazeci si cinci de ani inainte, cand flacaului ii placea sa cutreiere Moldova, spre disperarea mamei sale, care dadea leturghii la biserica pentru ca el sa se linisteasca de pe drumuri si sa se insoare.

    Perspectiva temporala este intoarcerea in trecut, iar imprejurimile hanului ca topos compun perspectiva spatiala.
Intr-o toamna, tot pe vremea celeilalte Ancute, pe cand ducea antale (butoaie) cu vinuri la Suceava, poposise la han si era "bezmetic si singur ca un cuc"…